Experimentul Michelson-Morley. Interpretări şi controverse

Dacă în postul anterior  am schiţat o viziune de ansamblu asupra conceptului de Eter, în cel de faţă vom vorbi despre un experiment care a schimbat cursul evolutiv al fizicii, ducând-o într-o fundătură, din păcate.

Cei mai mulţi fizicieni cred cu sinceritate că Eterul este un concept eronat pentru că existenţa sa a fost invalidată de acest experiment Michelson-Morley şi altele, derivate din acesta. Nu voi insista prea mult pe experimentul propriu-zis, pentru acest lucru existând numeroase surse on-line, ci pe enumerarea unor aspecte problematice ale sale.

Pe scurt, s-a postulat că lumina şi orice undă electro-magnetică se propagă printr-un mediu cvasi-omogen, denumit Eter luminifer, şi, că acesta, ca orice mediu, are o anumită densitate, vâscozitate sau permeabilitate, etc. Aşadar, s-a încercat punerea în evidenţă a acestei proprietăţi a presupusului mediu. Pornind de la ideea că Pământul se deplasează prin spaţiul cosmic, dar şi în jurul axei sale, a apărut ideea că s-ar crea nişte perturbări ale acestui mediu pe direcţiile de deplasare ale planetei, perturbări ce ar provoca variaţii detectabile ale “densităţii” mediului prin care se deplasează lumina. Tot ce rămâne de făcut este să trimitem 2 fascicule de lumină (preferabil monocromatică şi coerentă), unul în direcţia deplasării planetei şi celălalt în direcţia opusă şi să măsurăm dacă unul întâlneşte o rezistenţă mai mare la deplasare decât celălalt. Acest lucru se realizează simplu, punând cele 2 fascicule să interfere după ce în prealabil au parcurs câte un segment de aceeasi lungime în cele 2 direcţii de interes enunţate mai sus. Lumina fiind o undă (cf. th. oficiale) cele 2 fascicule vor fi defazate dacă se deplasează diferit prin cele două medii (imaginaţi-vă 2 sinusoide decalate ce se compun). Drept urmare ar trebui să observăm franje de interferenţă dacă acest lucru este adevărat. Cărţile oficiale ne spun că nu s-au observat franje decât la dispozitivele defectuos construite. S-a tras concluzia ca nu există Eter şi apoi Einstein a postulat că viteza luminii are aceeaşi valoare într-un anumit mediu omogen, indiferent de direcţia de deplasare. Uimiţi de acest rezultat, fizicienii au crezut că are loc o revoluţie în fizică (c = ct. stă la baza Th. Relativităţii), mai ales că au început să apară tot felul de paradoxuri (în urma unor experimente pur mentale). Oficial, s-a considerat că lucrurile au fost tranşate şi cazul a fost închis. Însă, aşa cum vom vedea în continuare, lucrurile nu stau chiar aşa.

1) Concepte diferite asupra termenului de Eter
În primul rând Eterul a fost conceput diferit de diverși experimentatori, fizicieni, filosofi, ocultiști, etc.

Experimentul Michelson-Morley luat aşa cum este prezentat în cărți poate cel mult să invalideze presupunerile inițiale despre Eter, nicidecum să invalideze întreaga noțiune de Eter. De-a lungul istoriei au existat diverse modele pentru Eter şi i s-au conferit diverse proprietăți.
Tesla si Wilhelm Reich îl considerau un “mediu” extrem de dinamic în orice punct al său, inclusiv la momente diferite de timp. Reich chiar a măsurat prin intermediul acumulatorilor săi orgonici (orgonul este un alt aspect al Eterului) astfel de variații în spatiu şi timp, în puncte luate aleator.

2) Experimentele lui Dayton Miller
Miller a construit propriul interferometru în colaborare cu Edward Morley, mult mai sensibil decat cel folosit de Michelson și Morley, şi a efectuat un impresionant număr de experimente (12,000 de poziționări ale interferometrului) desfășurate între 1902-1926. Experimentele s-au desfășurat în diferite momente ale anului şi în diverse amplasamente geografice, inclusiv la altitudini diferite.
Miller a obținut rezultate pozitive care nu au putut fi puse pe seama variaților de temperatură, presiune, erori statistice, etc. Nimeni până în ziua de astăzi nu a venit cu o explicație realistă, în limitele ştiinței main-stream! El a folosit proceduri elaborate și controlate foarte precis pentru a împiedica orice eroare experimentală sau de măsurare.
Ca să puteți face o comparatie între volumul de muncă, experimentul lui Michelson și Morley din 1887 a constat doar din culegerea datelor timp de 6 ore insumate, pe parcusul a doar 4 zile (8, 9, 11, 12 iulie 1887), și efectuând doar 36 de poziționări ale interferometrului.
In plus, experimentul Michelson-Morley a fost efectuat doar în subsolul unei clădiri aproape de nivelul mării, dar și aici au fost observate franje de interferență, puse ulterior pe seama impreciziei ansamblului experimental…
Ceea ce mi se pare extrem de interesant este că Miller a observat că efectul este mult mai puternic la altitudini mari (pe vârful munților) și că intensitatea mai variază și în funcție de sezon și pozițiile stelelor pe cer… Un lucru asemănător a observat și Wilhelm Reich legat de acumulatorii săi orgonici, și anume că în vârful munților cantitatea de orgon este mult mai mare decât la altitudini joase.

O relatare amănunțită e facută de James DeMeo pe site-ul său: http://www.orgonelab.org/miller.htm

3) Geocentriștii
Interpretarea nulă a experimentul Michelson-Morley plus experimentul lui Airy au dat apă la moară geocentriștilor care au explicat rezultatul prin faptul că Pământul e fix în Univers, iar Eterul nu se mișcă nici el… Sau altfel spus: Pământul e fix în raport cu Eterul universal.

4) Eter antrenat
Unii au venit cu ideea îndrazneață că Pamântul antrenează în mișcarea sa prin spațiu o parte din Eter (cel putin pâna la o anumită distanță de sol), acesta ramânând cvasi-solidar cu planeta, ca un fel de aură.

5) Lumina în concepția lui Walter Russel

Dacă până aici lucrurile erau cât de cât ușor de înțeles îmi permit sa aduc în discuție ce spunea Walter Russel legat de lumină (pentru ca se foloseste în experimentul Michelson-Morley):
Pentru cine nu știe, W. Russel a fost un geniu știintific vizionar, atât de avansat în teoriile sale, încât doar câțiva contemporani l-au înțeles, printre care și Tesla, mulți rejectându-i din incompetență ideile, deși unele teorii le-a demonstrat experimental, de exemplu, twin-opposing vortexes!
Abia acum, în lumina ultimelor decenii de descoperiri experimentale, o parte a comunității ştiințifice începe să re-analizeze opera sa.

“It is presumed by Man that light travels (in straight lines, rays), because the evidence if his senses so convinces him. Light does not travel and the appearance of its doing so is another of the many illusions of dimension which deceive Man. All light units of matter are given the appearance of form by the magnetic reaction of the attempt of electricity to seek higher pressures. This attempt is registered by magnetism and the resistance is registered in electricity as heat…. ”
(Walter Russell – The Universal One, Pg. 60)

Russell asserted that neither light nor heat flows from one point of space to another. He stated the same of electricity and magnetism; that neither is a flow…

“Light does not travel. The light and heat which appear to come from the star or the sun has never left the star or the sun. That which man sees as light and feels as heat is the reproduced counterpart of the light and of the heat which is its cause.”
(Walter Russell – The Universal One, Pg. 30)

A se observa că ultimul citat este în conformitate cu ce spuneau alchimiștii despre Soare (și stele, in general), și anume că este negru și întunecat, și ceea ce îl face sa pară luminos este mediul in care noi îl percepem, adică atmosfera terestră. Cu alte cuvinte, în Soare se petrec cu totul și cu totul alte fenomene decât cele termo-nucleare închipuite (nu măsurate experimental) în main-stream. Iar acel “ceva” se propagă până la Pamânt sub o altă formă decât una convențională (radiații sau corpusculi), și abia în contact cu mediul de aici devine lumină sau caldură, adică ceva material. Adică radiațiile care le detectăm cu aparatele de măsură convenționale sunt un efect de ordin 2 al unui fenomen mai subtil!
Dar despre aceste detalii hard-core într-un post viitor!

Concluzii:
Abordarea standard a experimentului Michelson-Morley este un exemplu de caz în care, pornind de la niște premise defectuoase, se poate ajunge la concluzii false, ratând ceva esențial pentru cunoașterea tehnico-științifică umană, fără să mai luăm în calcul îndepărtarea maselor de la aplicațiile utile practice.

PS: Într-un post viitor vom completa lista controverselor cu unele ceva mai sofisticate.

—Va urma—